|
FARINGITA CU STREPTOCOC BETA-HEMOLITIC GRUP A
Faringita streptococica este o boala acuta care debuteaza cu durerei de gat, febra ( temperatura>380 C), stare de rau general, frison, mialgii ( dureri musculare), cefalee ( dureri de cap) si greata. Copiii pot prezenta dureri abdominale si varsaturi.
Cum se transmite?
Streptococul beta-hemolitic grup A se transmite prin contact direct intre persoane, prin intermediul picaturilor Pfluge ( picaturi care se elimina in timpul stranutului, vorbitului, etc) sau al secretiilor nazale, de aceea riscul de imbolnavire este mai mare in colectivitati si familie. Perioada de incubatie a bolii variaza intre doua pana la cinci zile.
Perioada de contagiozitate
Pacientii cu faringita streptococica sunt considerati contagiosi in primele 24 h dupa administrarea antibioticului. In cazul copiilor este recomandat sa nu se intoarca in colectivitate pana in momentul in care temperatura nu scade la normal si nu au trecut cel putin 24 h de la inceperea tratamentului antibiotic.
Rolul laboratorului de microbiologie
In laboratorul de analize medicale diagnosticul faringitei streptococice se stabileste prin doua metode:
- insamantarea exsudatului faringian ( metoda clasica de diagnostic microbiologic)
- determinarea antigenului streptococic de grup A ( test rapid de diagnostic)
Testul rapid de detectare al antigenului streptococic permite obtinerea unui rezultat in aceeasi zi. Un rezultat negativ nu exclude prezenta streptococului beta-hemolitic grup A de aceea se recomanda in cazul unei suspiciuni clinice examenul microbiologic al exsudatului faringian.
Tratamentul faringitei cu streptococ beta - hemolitic
Faringita diagnosticata cu streptococ beta-hemolitic grup A se trateaza cu penicilina. Pacientilor alergici la penicilina, medicul curant le poate recomanda eritromicina sau clindamicina.
Pacientilor care prezinta semne clinice de boala dupa 2 pana la 7 zile de la initierea antibioticoterapiei li se recomanda recoltarea unui nou exsudat faringian pentru examenul microbiologic.
Purtatorii cronici au un risc relativ mic de dezvoltare a reumatismului articular acut.
|
